Există numeroase legende și mărturii care sugerează existența unor tuneluri subterane sub centrul orașului Cluj-Napoca. Acestea ar fi fost construite în diverse perioade istorice și ar lega puncte importante ale orașului.
Conform unor istorici, ar fi existat tuneluri de mari dimensiuni care conectau centrul Clujului cu biserica din Mănăștur, cetatea din Florești și fortificația austriacă de pe Cetățuie. De asemenea, se vorbește despre un tunel care ar fi plecat de la Biserica Reformată de pe strada Mihail Kogălniceanu, având ieșirea în zona cimitirului Hajongard. Există și mențiuni despre o rețea de tuneluri utilizate de fosta Securitate, cu puncte de plecare în subsolul fostului hotel Continental.
Un alt tunel faimos ar fi cel de sub Liceul de Muzică „Sigismund Toduță”, unde funcționa claustrul ordinului dominican în Evul Mediu. Se spune că există o trapă situată în fața secretariatului liceului, care ascunde o groapă de aproximativ trei metri, de unde se poate coborî pe o scară într-un hol îngust, ce duce către o încăpere mai largă.
În timpul forajelor geotehnice pentru metroul din Cluj, echipa de lucru a fost surprinsă când, la o adâncime de câțiva metri, a dat brusc de un gol, după care din nou de pământ solid. Această descoperire ar putea indica existența unei hrube sau a unui tunel subteran.
Deși aceste povești sunt fascinante, realitatea este că multe dintre clădirile vechi din Cluj-Napoca au pivnițe și pasaje subterane, folosite în trecut pentru depozitarea mărfurilor sau ca rute de evacuare. Unele dintre aceste structuri subterane au fost descoperite și sunt accesibile publicului, însă existența unei rețele extinse de tuneluri care să lege diferite puncte ale orașului rămâne în mare parte la nivel de legendă.
Clujul a avut tuneluri subterane, dar nu se știe cât de vastă era rețeaua
În Evul Mediu, tunelurile subterane ofereau locuitorilor orașelor sau cetăților asediate rute secrete de evacuare. Pentru a preveni trădările, intrările și ieșirile acestor tuneluri erau păstrate în secret. La Cluj, pe măsură ce orașul s-a extins, iar dezvoltarea artileriei a redus eficiența zidurilor de apărare, aceste tuneluri au căpătat noi funcții. Unele au fost transformate în pivnițe, iar cele de sub biserici au devenit cripte. Un exemplu este tunelul de sub catedrala greco-catolică Schimbarea la Față, unde, începând cu secolul al XVIII-lea, au fost îngropați binefăcătorii bisericii, într-un gest simbolic puternic.
Conform istoricilor, existau câteva tuneluri de mari dimensiuni care legau centrul Clujului de biserica din Mănăștur, de cetatea de la Florești sau de fortificația austriacă de pe Cetățuie. De asemenea, se vorbește despre un tunel care pornea de la Biserica Reformată de pe strada Mihail Kogălniceanu și avea ieșirea în zona cimitirului Hajongard, precum și despre o rețea de tuneluri care legau diferite puncte din centrul orașului, utilizate de fosta Securitate. Despre punctul de plecare al unui asemenea tunel, situat în subsolul fostului hotel Continental, au circulat numeroase istorii în perioada Revoluției din 1989. Alte intrări subterane ar fi fost situate în clădirea claustrului franciscan de pe strada Victor Deleu, în subsolul hotelului Melody sau în pivnițele unor clădiri din Piața Unirii. Punctul central al acestor rețele de tuneluri ar fi fost biserica gotică din centrul orașului, care continuă să fie și astăzi un simbol al Clujului.
Misterioasele subsoluri ale bisericii Sfântul Mihail din centrul Clujului au alimentat și ele legende, fiind inaccesibile cercetătorilor pentru o perioadă îndelungată. Istoricii se întreabă dacă toate aceste realități sunt suficiente pentru a presupune existența unor posibile ieșiri secrete pentru cazuri de forță majoră.
În ceea ce privește tunelurile lungi de câțiva kilometri, care ar lega Clujul medieval de diferite puncte situate în afara acestuia, ele reprezintă o aberație tehnică, fiind, foarte probabil, unul dintre produsele sedimentate de-a lungul secolelor ale imaginarului colectiv.
Rămâne de văzut dacă se vor efectua noi cercetări pentru a infirma sau confirma existența acestei rețele subterane de tuneluri și încăperi din Evul Mediu. Până atunci, legenda acestora conferă orașului un aer de mister și permite imaginarului să creeze un altfel de Cluj.
