Pruneni, Cluj – Acolo unde lemnul a devenit rugăciune – Într-o dimineață liniștită de aprilie, cu miros de pământ reavăn și pomi înmuguriți, pașii ne-au purtat spre nord-vestul satului Pruneni, din comuna Aluniș, județul Cluj. Acolo, la marginea pădurii care odinioară se numea Goarța, am descoperit o comoară de patrimoniu: biserica de lemn cu hramul „Înălțarea Sfintei Cruci”.
Pentru ajunge acolo trebuie să mergeți pe drumul Cluj-Napoca – Gherla, iar la Iclod să virați stânga spre Aluniș.
Bătrâna bisericuță, ridicată în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, încă veghează peste sat cu smerenie și demnitate. Tradiția spune că a fost înălțată cu trudă și credință de familiile Roman, Pop și Mureșan — oameni simpli, dar cu suflet mare, care au vrut să-și lase urma în eternitate.
Construită din bârne de stejar aduse din pădurea Goarța, biserica păstrează un stil arhitectural specific zonei, cu pronaos, naos și altar trapezoidal decroșat, toate unite într-un plan rectangular armonios. Pridvorul său de pe latura sudică are șase stâlpi, fiecare cu brățări atent cioplite, iar colțurile bisericii se prelungesc în „aripi” sculptate în lemn — un detaliu artistic rar întâlnit.
Conacul Schilling din Corneni, comuna Aluniș – Monumente uitate ale Clujului – FOTO
Intrarea se face printr-un portal modest, unde usciorii păstrează urme de rozete, cioplite manual. Turnul-clopotniță domină cu eleganță întreaga construcție, având foișor cu arcade semicirculare și un coif tronconic, învelit, cândva, cu șindrilă.
Deși timpul și umezeala au șters mare parte din pictura originală, urme din scenele zugrăvite odinioară încă dăinuie în lumină difuză: mucenițe în pronaos, portrete de sfinți în naos, simboluri decorative discrete. Iconostasul păstrează detalii spectaculoase – uși împărătești cu șase medalioane pictate, încadrate de vrejuri florale și chipuri de evangheliști, leii și pajurile fiind sculptate stilizat, dar cu forță simbolică.
În registrul inferior al iconostasului, miniaturile pictate amintesc de măiestria iconarilor vechi din Transilvania. Două icoane provenind de la celebra Mănăstire Nicula îmbogățesc și azi patrimoniul sacru al bisericii.
Puțini știu că în 1981, printr-un proces verbal oficial, s-au predat Arhiepiscopiei Clujului câteva obiecte de cult rare: un Strașnic de la Blaj (1817), un Apostol și o Cazanie din secolul XVIII, o Evanghelie din 1776, un Octoih și un Ceaslov, toate manuscrise de o valoare istorică deosebită.
În perioada 1979-1980, preotul satului a inițiat prima restaurare serioasă, înlocuind acoperișul cu șindrilă nouă. Tot el a observat și degradarea fundației pe latura de nord, unde pământul moale începea să cedeze.
Ani mai târziu, prin eforturile neobosite ale preotului paroh Boroș Ioan, s-a elaborat un proiect complet de refacere a acoperișului și a șarpantei, iar finanțarea necesară a fost obținută.
Imagini: Țetcu Mircea Rareș
