Comuna Chinteni, aflată la doar câțiva kilometri de Cluj-Napoca, este un loc în care spiritualitatea și tradiția își dau mâna discret, dar trainic. Cu o istorie ce coboară până în epoca medievală, satul păstrează până astăzi o identitate religioasă diversă, reflectată în lăcașurile sale de cult. Turiștii care merg la Chinteni, cunosc comuna mai ales pentru frumusețea lacului din zonă. Vorbim despre un luciu de apă în suprafață de 15 hectare, aflat în administrarea Agenției Județene pentru Vânătoare și Pescuit Sportiv Cluj.

În Vinerea Mare bisericile din Chinteni devin centrul unor momente de reculegere și rugăciune, în așteptarea Sfintelor Paști.

Bisericile din Chinteni:

1. Biserica Ortodoxă „Sfinții Mucenici Visarion, Sofronie și Oprea” – Chinteni
Resfințită în anul 2022 de ÎPS Andrei Andreicuț, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului, această biserică este situată pe strada Unirii nr. 224. Ea reprezintă astăzi nucleul vieții ortodoxe din localitate, adunând la slujbe comunitatea locală atât în sărbători, cât și în zilele obișnuite.

2. Biserica Greco-Catolică „Sfântul Nicolae” – Chinteni
Situată pe strada Principală nr. 220, această biserică a fost ridicată în anii 2000 și sfințită oficial în anul 2009. Este parte a Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla și oferă servicii liturgice duminica și în sărbători, contribuind activ la viața spirituală a credincioșilor greco-catolici.

3. Biserica Romano-Catolică „A Tuturor Sfinților”
Un monument istoric construit în 1796, această biserică reflectă continuitatea credinței romano-catolice în zonă. Arhitectura sa simplă, dar elegantă, o transformă într-un punct de atracție istoric și spiritual pentru comuna Chinteni.

4. Biserica Ortodoxă „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” – Pădureni
Parte a comunei Chinteni, biserica din satul Pădureni a fost construită între anii 1922–1923 și a fost resfințită recent, în 2023, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la edificare. Ea servește drept punct de întâlnire spirituală pentru locuitorii din Pădureni și Satu Lung.

5. Biserica Ortodoxă „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” – Valea Chintăului
Această biserică deservește comunitatea ortodoxă din Valea Chintăului, un sat cu o atmosferă liniștită, aproape de natură. Slujbele se desfășoară regulat și adună familii întregi, mai ales în perioada marilor sărbători.

𝐕𝐢𝐧𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐌𝐚𝐫𝐞 – 𝐳𝐢𝐮𝐚 𝐭𝐚̆𝐜𝐞𝐫𝐢𝐢, 𝐚 𝐩𝐨𝐬𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐬̦𝐢 𝐚 𝐯𝐢𝐧𝐝𝐞𝐜𝐚̆𝐫𝐢𝐢

În universul spiritual al satului românesc, Vinerea Mare — cunoscută și sub numele de Vinerea Seacă — este una dintre cele mai profunde și sacre zile din an. Este ziua în care Hristos a fost răstignit, iar timpul pare să se oprească, cuprins de durerea și tăcerea cosmosului. În tradiția populară, această zi nu este doar una a doliului adânc, ci și a speranței și a tămăduirii sufletești și trupești.

Credincioșii obișnuiau să postească cu strictețe — mulți țineau post negru, fără mâncare și fără apă. Casa era învăluită de liniște, iar rugăciunea se rostea în taină, cu sufletul încordat între suferința Răstignirii și nădejdea Învierii. Nimeni nu lucra în această zi — nici măcar cele mai ușoare îndeletniciri gospodărești nu erau îngăduite.

O credință adânc înrădăcinată în satele românești spunea că, în Vinerea Mare, apele dobândesc puteri vindecătoare. Cei care sufereau de boli grele mergeau să se scalde în râu înainte de răsăritul soarelui, cu credința că durerea le va fi ușurată.

Spre seară, comunitățile se adunau la biserică pentru Prohodul Domnului, slujba înmormântării simbolice a Mântuitorului. Lumânările aprinse aprindeau nu doar întunericul nopții, ci și inimile credincioșilor. După slujbă, lumina era dusă la morminte, „ca să ia parte și cei plecați la înmormântarea Domnului”, după cum spun bătrânii satelor.

Un moment aparte al Prohodului îl reprezintă trecerea credincioșilor pe sub Sfântul Epitaf — icoana țesută care îl înfățișează pe Hristos pus în mormânt. Femeile, în special cele bolnave sau care purtau poveri grele, împlineau acest ritual cu credința că vor primi binecuvântare, vindecare și ușurare. Gestul avea o profundă semnificație apotropaică.

În unele sate, lumina Învierii era dusă acasă și se înconjura casa de trei ori cu lumânarea aprinsă, după care, în fiecare colț al încăperii, se făcea o cruce de ceară pentru a feri locul de necazuri, boală, foc sau trăsnet.

Tot în Vinerea Mare, fetele urcau în turnul bisericii și trăgeau clopotul „să le crească înaltă cânepa” — un obicei legat de fertilitate și belșug.

Se mai spunea că nu era bine să moară cineva în Săptămâna Patimilor, dar dacă cineva își dădea sufletul chiar în ziua de Paște, mergea „de-a dreptul în Rai”, căci atunci cerurile sunt deschise, scrie Centrul Județean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Cluj.