Tinerii din Generația Z sunt ajutați mai mult ca niciodată de părinți, mai ales în orașe scumpe cum e Cluj-Napoca. Părinții le dau tinerilor bani de buzunar, le plătesc chiria, pentru că vin la Cluj să facă școală.
Mai sunt și tineri care nu primesc acest ajutor. Alin (îi vom spune așa) mai are un frate. El nu a fost ajutat cu nimic, iar fratele lui Sorin a primit tot ajutorul posibil de la părinți, pentru că era bun la școală și voiai să scoată om din el.
Alin și-a spus povestea, care are unele învățăminte pentru orice are ochi să citească.
”Păi o să fac o comparație. Am un frate pe care ai mei l-au ajutat cu mai mult decât pe mine. El a făcut facultate, eu nu. Cam de când arăți nivelul educație aka școală, bugetul se mută automat spre copilul care excelează mai mult.(eu copil de nota 5-6 cu învățat și el 9-10 fără învățat) Trendul s-a tot menținut și după ce n-am mai fost copii per se. Eu am muncit de la 19 ani că am picat bacul. Neavând o fundație în spate, a trebui să experimentez tot ce se putea și am avut multe joburi. Neavând nicio plasă de susținere, am avut motivație să avansez rapid și să câștig mai mult pentru a creea un gap între cât cheltuit și venitul meu. Am evoluat super mult pe toate planurile, atât profesional cât și personal. Nu mai sunt dependent emoțional de nimeni, nu depind financiar de nimeni, sunt per total mai liber și autonom. Acum mă bucur din suflet că nu m-au ajutat, că m-aș fi plafonat să știu că n-am chirie (părinții mei și părinții soției lui i-au ajutat cu plata creditului pt apartament și stau chill acum) . Eu stau tot în chirie și în prezent, dar câștig de x ori mai mult. Am avut și perioade cu 1000-1000 lei chirie și eu făceam 2200 lei :))) ăla a fost momentul să fac ceva serios sau să mor cu șobolanii din mănăștur în garsonieră.
Cu ce simt concret că m-a ajutat neajutatul:
- sunt extrem de solitar, mă bucur maxim de prezența mea, stau singur și mă plimb, mai cu hamacul mai una alta.
- am devenit propriul meu părinte să zic și am devenit autodidact unde m-am îndrumat singur și învățat.
- am relație bună cu mine overall și când e de luat o decizie, cu mine mă consult și atât din oficiu.
- simt că mi-am dezvoltat o minte mai puternică și în general când apare o problemă, o rezolv rapid nu mă gândesc dacă să-i cer cuiva ajutorul.
- trecând prin atâtea experiențe ai încredere mai mari în tine și e liniștitor să știi că te poți baza pe tine oricând la orice oră indiferent ce hop apare.
Neajuntându-mă cu bani, nu s-au putut impune nici emoțional în viața mea (vine la pachet cu asta), să-mi zică ce să fac, cum să fac, cu cine ies, cu cine nu ies. Țin ei să aibă autoritate asupra ta și să-ți scoată ochii când ”le ieși din cuvânt”, e și un minus pe termen lung + vinovăția că trebuie să te revanșezi, să-i ajuți și tu oricând la orice oră când au nevoie de tine.
Acum fac terapie să scap de mânia din mine, pentru că mulți ani am simțit nedreptate, dar a fost pe termen scurt. Pe termen lung sunt mai câștigat așa. Acum învăț să-i iert și să accept că a fost cel mai benefic pentru toată lumea așa.
Ps. Plătești cu sănătatea mintală și emoțională când te ajută părinții prea mult pt că vor avea avantajul ăsta al îndatoririi și fac din tine ce vor, mai ales că vine natural să te mai și manipuleze un picuț,etc. Că nu te ajută pe gratis, te ajută ca să-i venerezi și pt ego-ul lor, să aibă as în mânecă pt reproșuri când nu te conformezi când îți zic/cer ceva. Riscați să vă stricați și relația din cauza asta. Că ajutatul lor nu e din surplus, e sacrificiu și sacrificiul vine cu pretenții multe și presiuni emoționale care trebuie să se echilibreze la un moment dat (să faci și tu ceva) altfel devin reproșuri”, a relatat tânărul.
