Aghireșu, o comună situată la aproximativ 30 de kilometri vest de Cluj-Napoca, are o tradiție îndelungată în exploatarea resurselor minerale, în special a caolinului și a gipsului. În anul 1888, aici a fost înființată prima fabrică de ipsos din România, marcând începutul unei industrii locale prospere.
Exploatarea caolinului, o argilă albă utilizată în diverse industrii, a avut un impact semnificativ asupra dezvoltării economice a zonei. În urma închiderii minelor, unele dintre acestea au fost inundate de izvoare subterane, formând lacuri cu ape de un albastru impresionant. Cel mai cunoscut dintre acestea este Laguna Albastră, care s-a format pe locul unei foste mine de caolin. Culoarea distinctivă a apei se datorează reziduurilor de caolin de pe fundul lacului, oferind peisajului un aspect mediteranean.
Deși Laguna Albastră atrage turiști datorită frumuseții sale naturale, este important de menționat că apa conține minerale care pot fi nocive pentru sănătate, iar scăldatul nu este recomandat. Încă lucrurile nu sunt clare.
Caolinul extras de la Aghireșu era întrebuințat în industria ceramicii, a hârtiei, a sticlei și în medicină. Fabrica de la Aghireșu, înființată la 1888, a fost primul producător de ipsos al României.
În locul fostelor exploatări de caolin s-au format lacuri. Cel mai cunoscut dintre toate este Laguna Albastră.
Între anii 1990-1995 lacul ar fi secat din cauza unor ample lucrări de exploatare, bazinul începând apoi să se reumple treptat cu apă.
În anul 2005, suprafața lacului este scoasă la vânzare și achiziționată de omul de afaceri Ioan Tecar care intenționa să construiască aici un complex turistic. Ministrul Mediului și Sanepidul, datorită numeroaselor minerale nocive omului care se găsesc în apa lacului, nu au autorizat proiectul. Deocamdată. Deci chiar dacă vedeți peștișori și alți oameni scăldându-se, gândiți-vă că, pentru sănătatea voastră, nu ar fi tocmai indicat să cedați tentației.
Peisajul este într-adevăr foarte frumos și liniștit, toamna cel puțin, cu stufăriș foșnind în vânt, cu pădurea de gorun ce se reflectă în apele lacului, cu stâncile din jur.
Pe partea opusă drumului pe care se urcă cu mașina până la lac (asta dacă nu vreți să o lăsați la baza dealului și să urcați 5 minute pe jos) este și o mică (dar mică) plajă. Dar, după cum ziceam, scăldatul nu ar fi o idee prea grozavă. Și dacă tentația este prea mare, poate vă veți aminti de pozele de mai jos, unde se văd niște culori care, deși frumoase, par destul de toxice. Dar fiecare cu deciziile sale. Dacă totuși decideți să o faceți țineți cont că lacul este pe alocuri foarte adânc (15-20 de metri) și că există pericol de înec (au fost cazuri anterioare).
Lacul a fost cumpărat de omul de afaceri Ioan Tecar, în 2005, dar nu a reușit încă să ridice acolo un complex turistic, așa cum și-ar fi dorit.
