Povestea lacului scufundat din Munții Apuseni, satul dispărut sub un iaz de steril. Arată ca apele din Maldive – FOTO
Povestea lacului scufundat din Munții Apuseni, satul dispărut sub un iaz de steril. Arată ca apele din Maldive - FOTO
Satul Geamăna din Munții Apuseni a început să fie pustiit la comanda regimului comunist, în 1978, când s-a început exploatarea carierei de la Roșia Poieni. Sute de locuitori au fost obligați să își părăsească casele.
Foştii locuitori ai satului Geamăna din Apuseni, dispărut sub sterilul iazului de decantare de la Valea Șesei, s-au întâlnit recent, pentru a doua oară, în apropierea locului unde s-au născut și au crescut. Prima întâlnire a avut loc în 2018, iar cea de-a doua în 2023.
Iniţiativa a aparținut unui fost locuitor al satului, Eugen Nicoară, care locuieşte în prezent în comuna Bucium şi care nu a uitat, la fel ca şi ceilalţi foşti locuitori din Geamăna, farmecul locurilor natale. Acesta, împreună cu familia, a fost nevoit să îşi părăsească locuinţa în anul 1989. „Tata nu a vrut să plece până când nu a intrat apa în casă“, a rememorat fostul locuitor al satului dispărut din Apuseni, conform Adevarul.ro.
Cei câţiva zeci de oameni s-au adunat lângă uriașul iaz de steril, au depănat amintiri, s-au rugat, au cântat și au mâncat un balmoș, mâncarea tradițională a moților. La eveniment au fost prezenți și reprezentanții Primăriei Lupșa, pe teritoriul căreia se afla satul Geamăna și iazul de decantare al companiei miniere Cupru Min Abrud. În timp, nivelul sterilului din iaz a tot crescut, astfel că mulți alți oameni ale căror locuințe au fost inundate au fost nevoiți să plece în alte părți. Pentru a nu fi distrusă de ape, biserica de lemn din satul Vința a fost strămutată la Muzeul Astra din Sibiu.
”E păcat ceea ce s-a întâmplat aici. Mă întrebam ce aș fi făcut eu dacă eram primar atunci. Ceea ce aș fi putut să fac este că aș fi încercat să rămâneți pe raza comunei Lupșa. Da, să fie iazul de decantare, dar toți cetățenii să locuiască pe raza comunei Lupșa. Dacă astăzi aveam și o parte din voi, probabil comuna era mult mai mare“, a spus primarul Radu Penciu.
Mai puțin de 15 oameni în casele de lângă iaz
În prezent, în căsuţele moţeşti, răsfirate de-a lungul a câţiva kilometri, în jurul lacului în care ajunge tulbureala de steril de la cariera de cupru, mai trăiesc mai puţin de 15 oameni. „Pentru noi este foarte greu să revenim aici, în locurile unde am crescut. Bunicii și chiar părinții noștri au rămas îngropați în cimitirul aflat acum la zeci de metri sub steril. Mai vedem puțin din turla bisericii noastre și ne amintim de vremurile de demult“, spune unul dintre foștii locuitori din Geamăna.
O dată la câțiva ani, o nouă casă este inundată, proprietarii fiind nevoiți să plece la copii sau la rude. Este și cazul Aureliei Prața, acum în vârstă de 78 de ani, care trăia până în 2022 în apropierea iazului cu steril. A fost nevoită să își părăsească locuința după ce apa din coada iazului a ajuns la casă. Femeia stătea singură de mai mulți ani în zona denumită Valea Holhorii, chiar sub cariera exploatării miniere a companiei de stat Cupru Min.
În 1986, când a început deversarea sterilului, trăiau aici peste 1.000 de persoane. Oamenii au fost expropriați pe sume modice înaine de 1989, iar cei care aveau casele mai sus de vatra satului au fost lăsați să locuiască. Pentru unii a fost un coșmar de zeci de ani, până ce apa și sterilul le-au inundat locuințele.
Sute de familii, obligate să plece în perioada comunistă
Totul a început în 1977, când comuniștii și-au dorit exploatarea carierei de la Roșia Poieni – cel mai mare zăcământ de cupru și aur din România, rezervele sale reprezentând 65% din totalul cantității de cupru din țara noastră –, lucru care a început un an mai târziu.
La Geamăna, după anul 1982, rând pe rând, 480 de familii au fost nevoite să îşi abandoneze pământurile, biserica şi morţii, pentru a face loc iazului de decantare în care erau deversate reziduurile toxice de la cariera Roşia Poieni, aflată în proprietatea Cupru Min Abrud. Iazul principal de decantare este amplasat pe suprafaţa administrativă a localităţii Lupşa, în Valea Şesei.
”Când or vinit domnii cu executarea, n-or vrut să-mi ia tot pământu ce-l aveam, rămâneau multe hectare pe dinafară. Nici bani nu luam prea mulţi. Apoi, ne-am gândit cum să lăsăm tot ce am construit aici şi să plecăm.
Uite aşa am ajuns să vedem pâraiele aste otrăvite, cum se duce la fund casă după casă, cârciuma unde se adunau oamenii satului şi apoi şi biserica, după cum vedeţi se scufundă şi ea. După mine satul va fi mort, când biserica va fi acoperită de tot de steril“, susţinea cu înverşunare Niculai Praţa, unul dintre foștii localnici.
Imediat după anul 1978, regimul comunist a început să-i exproprieze treptat pe sătenii din cele şapte sate care formau comuna Geamăna. În total au fost acaparate aproximativ 360 de hectare, terenuri care în prezent sunt acoperite cu steril. Iazul de la Valea Şesei, cum îl ştiu localnicii, este amenajat între doi versanţi şi are peste 150 de hectare.
Dezastrul ecologic, o imagine cu un puternic impact emoțional
Lacul creşte pe an ce trece, iar deşeurile aduse de la exploatarea de cupru a companiei Cupru Min Abrud se scurg neîntrerupt printr-o ţeavă imensă. În 2023, reprezentanții companiei au prezentat un nou proiect pentru supra-înălțarea digului, astfel încât iazul să acumuleze și mai mult steril.
De această investiție depinde funcționarea în continuare a exploatării miniere și cele peste 600 de locuri de muncă. Proiectul este, deocamdată, blocat în faza de acordare a avizului de mediu. Cei de la Cupru Min nu au prezentat suficiente garanții privind stabilitatea și rezistența digului care urmează să fie înălțat cu cinci metri.
Zona extrem de poluată de apele acide ale lacului a devenit atracţie turistică. Pe lângă turiştii obişnuiţi, Geamăna este şi o destinaţie preferată de fotografi şi producători de film. Şi din acest motiv, zona a ajuns una dintre cele mai vizibile din România pe internet. Mii de fotografii care ilustrează dezastrul ecologic de aici sunt publicate şi pot fi vizualizate online.
About The Author
