Florin Piersic, cel mai carismatic actor al României, a fost extrem de apropiat de mama lui, pe care a evocat-o permanent în multe din ieșirile lui publice.
”Ea, mama, a fost prima mea regizoare. Da!
Într-o zi, mi-a spus: „Florinel” (eu pentru ea şi la 50 de ani tot Florinel rămăsesem) ”dacă profesorul Scurtu, vrea o poezie românească frumoasă, ca s-o spui la serbarea de sfârșit de an, uite, ți-am găsit eu una, «Nebuna» de George Coșbuc. Învaț-o!”
Și tot mama, cu acel bun-simț pe care ar fi prea minunat să-l aibă toți oamenii, îmi alege, mă ascultă, mă suie pe tren, îmi dă actele, îmi dă bani de cămin, îmi pune hrană rece și mă trimite la examenul de actorie, la București”, a mărturisit, emoționat, actorul clujean.
FLORIN PIERSIC “cel mare” si mamica lui adorată, VERA
”Va spun adevarat: o mare placere a mea este sa stau la soare, pe plaja Mediteranei din Tara Sfanta, sa inot, sa ma bucur de mare… De altfel, va marturisesc ca una din marile mele dorinte a fost sa-mi pot trimite parintii la Mormantul Sfant. Am din acea calatorie a lor o amintire amuzanta si foarte draga mie, cand mama a intrat, impreuna cu tatal meu, intr-un magazin unde se vindeau stofe de tot felul. Dorind sa-mi ia un material de camasa, vanzatorul a intrebat-o pe mama cat sa-i taie, la care ea a raspuns ca nu stie, ca baiatul ei e foarte mare. “Ei, cat poate sa fie de mare?! Ca doar n-o fi cat Florin Piersic!”, a zis omul. “Pai, eu sunt mama lui Florin Piersic”… “Rachela, vino repede, e mama lui Florin aici! Doamna, ne-a facut baiatul asta si sa radem, si sa plangem…! Va dau cate materiale vreti!”.
(…)
Credinta? Credinta, intr-un fel foarte intim, ca si iubirea, este in fiecare din noi. Nu-mi place sa ma dedau la excese publice pe tema asta. Am acolo, in suflet, o manastire slujita de un calugar, care-mi seamana si, foarte des, ma opresc si stau de vorba cu mine insumi, cu glas tare, ca sa fiu auzit de Dumnezeu, caruia insa nu mai indraznesc sa-i cer nimic, pentru ca am primit deja din belsug. Vedeti, legatura mea cu Cerul este veche, de cand exista neamul piersicanilor. Mama mea, fiica preotului Pascanu, din Valea Moldovei, intr-o duminica, dupa slujba, a plecat singura pe ulita satului. Avea cinci anisori. Luase de acasa o batistuta in care avea un botulet de mamaliga. Bunicul meu a intrebat: “Unde e Veruta?”. I s-a raspuns: “A luat-o-ncolo, Parinte”. Atunci el a fugit, a ajuns-o din urma si a intrebat-o: “Unde te duci, fetita tatii?”. La care mama mea a raspuns: “La Ierusalim!”. Acum intelegeti de ce mi-am dorit asa de tare sa-i trimit pe ea si pe tata la Locurile Sfinte?…” (Florin Piersic) .