Lacul Beliș-Fântânele, situat în inima Munților Apuseni, nu este doar o destinație turistică deosebită, ci și un loc învăluit în legende și mistere. Format în anii ’70, odată cu construirea barajului Fântânele, lacul a înghițit satul Giurcuța de Jos, inclusiv biserica și cimitirul său. Se spune că nu toate mormintele au fost strămutate, iar în nopțile fără lună, clopotele bisericii scufundate răsună din adâncuri, chemând sufletele neliniștite.

Desigur că locuitorii satului vechi suferă încă și au traume de pe urma pierderii acestei biserici. Bătrânii spun că uneori li se pare că aud clopotele, dar totul este la nivel de legendă, fără a putea fi confirmat acest lucru.

Pescarii locali povestesc despre lostrițe uriașe, atingând dimensiuni impresionante de până la 1,8 metri, care ar veghea asupra lacului. Deși pescuitul lostriței este interzis, unii pescari susțin că au prins astfel de exemplare, însă au eliberat imediat captura, respectând legea, scrie Apuseni Info.

De-a lungul anilor, au fost raportate dispariții misterioase ale înotătorilor și pescarilor, alimentând credința că lacul ar fi blestemat. Bătrânii locului spun că sufletele celor îngropați sub ape nu și-au găsit liniștea, iar lacul “cheamă” oameni la fundul său.

Astfel, Lacul Beliș-Fântânele rămâne un loc fascinant, unde natura și legendele se împletesc, oferind vizitatorilor atât peisaje deosebite, cât și povești care stârnesc imaginația.

Biserica scufundată de la Beliș, cunoscută și sub numele de Biserica Urmanczy, are o poveste impresionantă, legată de istoria satului Beliș și de transformările suferite de această zonă în secolul XX. Construită în anul 1913 de către magnatul Ioan Urmanczy, biserica romano-catolică servea comunității locale din vechiul sat Beliș, situat în Munții Apuseni.

În anii 1970, regimul comunist a decis construirea barajului Fântânele pentru a crea un lac de acumulare necesar producției de energie electrică. Această decizie a dus la inundarea vechii vetre a satului Beliș, forțând locuitorii să-și părăsească gospodăriile și să se mute în alte localități. Biserica Urmanczy a fost, astfel, înghițită de apele noului lac de acumulare Beliș-Fântânele.

În perioadele de secetă, când nivelul apei scade semnificativ, ruinele bisericii reapar la suprafață, oferind o priveliște spectaculoasă și amintind de istoria zbuciumată a locului. Pe zidurile rămase se mai pot observa și astăzi fragmente de picturi reprezentând îngeri și scene biblice, mărturii ale trecutului cultural și spiritual al comunității.

Biserica scufundată de la Beliș rămâne un simbol al sacrificiilor făcute de comunitatea locală în numele progresului și o atracție pentru turiștii interesați de istoria și legendele zonei.