Fostul senator USR și activist civic, clujeanul Mihai Goțiu, a fost la concertul Coldplay de la București și a explicat ce l-a deranjat mai tare decât maneaua cântată.
”Ce m-a deranjat mai mult decât o manea, la concertul Coldplay. Și de ce, totuși, provocarea a meritat. ”Believe în love!”
Am mers aseară, la concert, cu gândul să ne relaxăm, după o perioadă de câteva luni mai mult decât stresante. Și aproape am reușit, de nu se întâmpla povestea cu maneaua. Nu e genul meu, dar au trecut niște ani buni de când am învățat că toleranța nu înseamnă să-mi placă ori să mă entuziasmeze un lucru diferit, ci să-l accept ca atare (de fapt, a tolera înseamnă chiar mai mult decât a accepta; mai exact înseamnă ”a recunoaște”, că, în vechiul drept roman, ”tolere” era procedura prin care pater familas – părintele familiei, în sens extins – ridica în brațe un nou-născut recunoscându-l ca membru al familiei).
Și dacă m-am dus la un concert care promovează diversitatea, accept să am parte, în program, și de ceva diferit. Că de-aia e diversitate. De ar fi să fiu cârcotaș, mai disonante cu mesajele spectacolului legate de reducerea uriașelor insule de plastic din oceanul planetar au fost paharele dintr-un astfel de material, inscripționate cu numele formației, pentru a fi luate ca suveniruri. Dacă s-ar fi pus câte un cip microscopic pe fiecare dintre ele, aș paria că măcar un pahar ”suvenir” va ajunge să alimenteze acele insule de plastic.
Mihai Goțiu: ”Dacă s-ar fi fluierat maneaua, încă ar mai fi fost cum ar fi fost”
Cum spuneam, însă, aseară nu am mers la Coldplay ca să salvez planeta, ci să ne bucurăm două ore de spectacol. Și ar fi fost o bucurie pe care nici paharele de plastic, și cu atât mai puțin maneaua nu ar fi diminuat-o. Au făcut-o, însă, huiduielile. Da, și fluieratul e o manifestare a libertății de exprimare. Până la limita în care nu-i jignește pe alții. Dacă s-ar fi fluierat maneaua, încă ar mai fi fost cum ar fi fost. Încă de pe vremea marelui Shakespeare spectatorii aveau dreptul să arunce cu varză ori roșii stricate sau, mai rău, cu resturi de animale intrate în putrefacție, dacă nu le plăcea ce vedeau. Apoi, dadaiștii au ridicat la rangul de artă provocarea unor asemenea reacții.
Dar nu sunt singurul care am perceput huiduielile alea ca având o pronunțată componentă rasistă. Dacă mă înșel, îmi cer scuze. Dacă nu greșesc, poate cei care au fluierat și cei care, în primă fază au aprobat huiduitul și i-au găsit justificări poate mai meditează un pic, la rece. Paradoxal (sau nu) dacă o vor face, înseamnă că provocarea celor de la Coldplay, de a aduce pe scenă un manelist, a meritat. Ar fi un prim pas spre ieșirea din negare.
Mihai Goțiu: ”Observ că unii argumentează că s-a fluierat doar maneaua, nu și comunitatea care e identificată cu manelele”
În fine, dacă în recent încheiatele campanii electorale s-ar fi discutat măcar în parte despre teme locale și europene pe cât văd că se discută în dimineața asta despre maneaua de la Coldplay, poate rezultatele ar fi arătat substanțial diferit…
Dar toate acestea nu pot eclipsa, totuși, spectacolul în sine. Doar câteva imagini, să vă faceți o idee (cei care nu ați fost) și mesajul final de la Coldplay: Believe in love!
UPDATE: Observ că unii argumentează că s-a fluierat doar maneaua, nu și comunitatea care e identificată cu manelele. Deci nu e rasism.
Cum spuneam, n-ar fi nicio problemă dacă percepția mea e greșită. Dar întreb: când se fluieră la intonarea imnului național al unei țări, e pentru că celor care fluieră nu le place cum sună acel imn sau e xenofobie?”, a scris Mihai Goțiu.
