Zidurile vechii fortificații de pe Dealul Cetățuia pot fi încă văzute la Cluj-Napoca, pe dealul cu același nume. Acestea datează din perioada Habsburgică.

Cetățuia a fost clădită între anii 1715 și 1735 cu ziduri sub formă de stea, o redută, un turn și era înconjurată de bastioane, conform cu planurile arhitectului militar Giovanni Morando Visconti, în exterior fiind înconjurată de un val de pământ. Porțile de acces dinspre vest și sud nu mai există, au mai rămas în picioare doar cele din sud-est și nord. Deasupra porților și în interiorul incintei se aflau diferite clădiri care adăposteau spații administrative, o garnizoană și un depozit de armament.

Fortificația a fost ridicată cu scopul principal de a asigura controlul asupra orașului, după trecerea Transilvaniei sub stăpânire austriacă, dar a fost folosită de multe ori și ca închisoare, îndeosebi în perioada Revoluției de la 1848. Aici a fost întemnițat și executat la 11 mai 1849 pastorul sas Stephan Ludwig Roth, unul dintre eroii Revoluției.

Din vechea Cetățuie a mai rămas puțin: o parte din ziduri, patru clădiri, iar reduta a fost transformată în Turnul Parașutiștilor. Întregul ansamblu a fost profund afectat de alunecările de teren din zonă.

Pe colina dealului a fost construit Hotelul Belvedere în perioada anilor 1970, iar în 1995 a fost înălțată o cruce imensă din fier (Crucea de pe Cetățuie din Cluj-Napoca), în locul celei distruse de comuniști în anii 1950. Crucea inițială a fost ridicată în memoria celor întemnițați aici.

Legendele tunelului de pe Dealul Cetățuie

Tunelul de pe Dealul Cetățuia a făcut parte din complexul de apărare construit în perioada Habsburgică. Deasupra acestui tunel mai există o parte din construcția veche.

Există legende care îți fac părul măciucă legate de acest loc. Una dintre acestea este cea a două surori gemene, care s-au spânzurat pe aceeași creangă a unui copac din apropierea parcului. Oare dacă ele sunt acolo și astăzi și nu au părăsit niciodată locul morții lor?

Altcineva a relatat că a reușit să intre în clădire prin acoperis cumva si a găsit un loc de depozitare cu mașini de scris foarte vechi. Tot el zicea că a fost centru de detenție și tortură la un momentr dat, prin comunism.

”Când eram mai mic era o legendă cu clădirea respectivă, că la ora 00:00, dacă stai langa grațiile alea, poți să auzi o mamă și un bebeluș cum plâng. Evident o legendă urbană, dar cam acolo se oprește cunoștința mea”, a mai relatat un clujean.