Caritas a fost un joc de tip piramidal care a funcționat în România între aprilie 1992 și august 1994. A atras milioane de deponenți din toată țara care au investit mai mult de 1.000 de miliarde de lei vechi (între 1 și 5 miliarde de dolari americani) înainte de a da faliment în 14 august 1994. La data declarării falimentului avea datorii de 450 milioane de dolari americani.

Compania “Caritas” a fost fondată de către Ioan Stoica în aprilie 1992 în Brașov sub forma unei societăți cu răspundere limitată cu un capital de numai 100.000 de lei (500 USD sau 775 de dolari actual). Caritas s-a mutat în Cluj-Napoca două luni mai târziu. Depozitele erau inițial mici (2.000–10.000 lei), dar mai târziu depozitul minim a crescut la 20.000 de lei, iar cel maxim a fost majorat până la 160.000 de lei. Pentru început numai cei ce aveau domiciliul în Cluj puteau să facă depozite la firmă, dar începând cu vara anului 1993 toți cetățenii români au putut să participe.

Sistemul lui Stoica promitea restituirea, după trei luni, a unei sume de opt ori mai mari decât banii investiți. Listele cu depunători cărora le venise rândul la câștig erau publicate în cotidianul “Mesagerul transilvan”. Caritas-ul a atras un număr de 400.000 deponenți din întreaga țară, care au investit 1.257 trilioane de lei (aproape 1 miliard USD) înainte de a da faliment la data de 14 august 1994, având o datorie de 450 milioane USD. Plățile încetaseră, de fapt, în octombrie 1993.

Fondatorul și proprietarul afacerii, Ioan Stoica, a fost condamnat în anul 1995 de către Tribunalul din Cluj la un total de 7 ani de închisoare pentru fraudă, dar a făcut apel și i s-a redus termenul de pedeapsă la numai doi ani. Nemulțumit și de această perioadă, el s-a adresat Curții Supreme de Justiție și sentința i-a fost micșorată la un an și jumătate de închisoare. A fost eliberat la data de 14 iunie 1996.

Motivul pentru care autoritățile au permis acest joc ponzi a fost probabil teama de manifestații și dezordine publică. Nu se cunoaște către ce destinații s-au îndreptat banii depunătorilor. Contabilitatea firmei era mai mult decât neglijentă, iar procesele între deponenți și compania Caritas continuă și astăzi.

Poveștile clujenilor care au jucat sunt antologice. Sunt oameni care au câștigat foarte mult, dar aceștia sunt puțini. Majoritatea au pierdut.

Flaviu O. este unul dintre ei. Acesta și-a jucat de la început salariile și a rejucat banii de mai multe ori. Așa a ajuns ca în 1994 să aibă în jos 36 de milioane de lei. Putea să cumpere nenumărate apartamente în oraș, dar a preferat să bage banii în ”moara” Caritas, sperând că jocul va merge la nesfârșit. A pierdut toți banii, pentru că piramida s-a spart în capul lui și al altora.

”O garsonieră costa atunci 600.000 de lei. Puteam cumpăra foarte multe, dar atunci apartamentele din oraș nu erau o miză. Am rejucat banii și am pierdut tot”, ne-a relatat Flaviu.

Cele 11 apartamente ar fi fost acum o avere, dar atunci era o frenezie și toată lumea a rejucat sumele câștigate ușor. Flaviu a rămas cu un cearceaf de chitațe, pe care le păstrează și acum.