Vechiul Cluj a fost fantastic. Orașul tinereții pentru foarte mulți, cu poveștile aferente acelei vârste. Orașul avea personajele lui, în frunte cu celebrul Lulu, care putea fi văzut zilnic în centru. Desigur că erau unii care se și speriau de aveste personaje desprinse parcă dintr-un roman de-al lui Feodor Dostoievski, dar trebuie să recunoaștem că așa erau vremurile. Oamenii se descurcau cu mai puțin și nu era atâta nevoie de control și de respectare a regulilor.
În acest peisaj se încadrează și povestea domnului Mircea, cel care ducea zilnic mâncare pentru bolnavii de la un spital. Acesta venea cu o căruță special amenajată în care încărca oalele cu mâncare. Este posibil să fi avut și recipienți speciali pentru transport, dar fiind anii 80, cel mai probabil se transporta cu oala.
Căruța domnului Mircea urca zilnic pe strada Republicii pentru a face aceste livrări atât de necesare spitalelor. Prietenul lui fidel, cățelul, îl însoțea zilnic și stătea cocoțat pe căruță, spre amuzamentul trecătorilor.
Clujenii încă țin minte aceste imagini.
”Utilajul cu care se transporta hrana pentru bolnavii de la spitalul de hematologie”.
”În anii ’80 am stat pe str B N Antal actual Dorobanților. Țin minte ca vedeam foarte des o astfel de căruța cu cainele deasupra. Ducea ceva alimente dacă bine țin minte”.
”D-ul Mircea (angajat la Spitalul de Hematologie) de pe actualul 21 Decembrie, dânsul locuia în incinta spitalului în casa din curte… prin spatele casei trecea Canalul Morii!”.
