În inima județului Cluj, satul Coplean ascunde un monument impresionant al istoriei transilvănene: Castelul Haller, o bijuterie arhitecturală construită între 1725 și 1771 în stil baroc, cu influențe rococo. Cu toate acestea, în prezent, castelul se află într-o stare avansată de degradare, fiind abandonat după 1989, în ciuda statutului său de monument istoric de importanță națională.
Un simbol al trecutului transilvănean
Construit la inițiativa lui Ioan Haller, guvernator al Transilvaniei între 1735 și 1755, castelul a fost ridicat pe locul unui conac mai vechi, folosindu-se, se pare, piatră din castrul roman de la Cășeiu. Inițial în stil baroc, edificiul a fost ulterior ornamentat cu elemente rococo, realizate de sculptorul austriac Anton Schuchbauer, autorul Statuii Fecioarei Maria din Cluj-Napoca.
Descris ca un loc deosebit în monografia lui Jozsef Kadar, castelul a fost un simbol al eleganței și rafinamentului epocii.
De la strălucire la decădere
De-a lungul timpului, castelul a suferit mai multe vicisitudini:
În 1920, un incendiu devastator i-a distrus complet acoperișul baroc.
După 1948, regimul comunist l-a confiscat, transformându-l într-un sediu de CAP și spațiu pentru ateliere.
După 1989, clădirea a fost abandonată, iar vandalismul și lipsa de întreținere au transformat-o într-o ruină.
În prezent, urmașii familiei Haller au cerut retrocedarea castelului și a fostului parc care îl înconjura, dar procedurile legale sunt departe de a fi finalizate.
Caracteristici arhitecturale unice
Castelul impresionează prin proporțiile sale:
Lungime de 24,5 metri, cu o intrare marcată de șase coloane de piatră cu capiteluri ionice.
Ziduri masive, de un metru grosime.
O terasă lungă de 9,5 metri, sprijinită de coloane.
Zidul care înconjura inițial domeniul a fost în mare parte distrus, iar turnul circular de la intrare rămâne doar o ruină.
O șansă pentru renaștere?
Castelul Haller are un potențial turistic uriaș, fiind un martor al istoriei și culturii transilvănene. Totuși, fără investiții și implicare din partea autorităților sau a unor investitori privați, clădirea riscă să se prăbușească complet.
Rămâne de văzut dacă eforturile de retrocedare și eventuale proiecte de restaurare vor reuși să salveze acest monument, readucându-l la viață ca simbol al patrimoniului cultural al Transilvaniei.
Foto: József Kádár