Floașterul Clujului: Promenada intelectualilor și artiștilor din inima Transilvaniei – FOTO
Floașterul Clujului: Promenada intelectualilor și artiștilor din inima Transilvaniei - FOTO
Floașterul, cunoscută și ca promenada clujeană a intelectualilor și artiștilor din a doua jumătate a secolului XX, a fost unul dintre locurile cele mai vibrante ale orașului. Întins pe strada Universității și în zona centrală, traseul acestei zone e promenadă trecea prin punctele obligatorii: Mamaia, Arizona și Croco, cafenele de renume unde se întâlneau studenți, muzicieni și scriitori.
Începând de la Mamaia, locul unde se savura cafea proaspăt prăjită, Floașterul se întindea spre celelalte cafenele de pe traseu. Arizona, aflată pe strada Universității, era cunoscută ca un loc preferat de elitele intelectuale ale orașului, frecventată de personalități precum Augustin Buzura și Ana Blandiana. În această atmosferă de efervescență culturală s-a născut și cenaclul literar “Echinox”, care a marcat profund scena literară a Clujului.
În acei ani, Arizona purta numele de Cafeneaua Tineretului.
După Arizona, pasul ducea inevitabil la Croco, în Piața Păcii, un loc de întâlnire pentru studenți, artiști și boemi, unde discuțiile și cafeaua îmbogățite cu povești erau nelipsite. Floașterul a devenit astfel un simbol al vieții sociale clujene, un loc de întâlnire unde intelectualii și studenții împărtășeau idei și trăiau momente memorabile.
Cafeneaua Mamaia avea farmecul ei. Se servea ”Irish Cofee a la Cluj”
”De prin anii 1950-1960 încoace s-a conturat noua zonă de promenadă – Floaşterul – unde trebuia “musai” să fi văzut şi să vezi tot ce se întâmpla prin oraş. Opiniile se impart în ceea ce priveşte punctul de pornire (teatrul sau cafeneaua Mamaia) dar staţiile importante erau bătute în cuie: Mamaia (numele oficial), Arizona (oficial Tineretului) şi Croco (oficial Express). Eventual Conti, pentru o staţie mai selectă”, a precizat András Vajda, expertul grupului Amintiri din Vechiul Cluj.
La Mamaia era servită cafea ieftină, iar mesenii aveau parte și de surprize. ”Se dădea startul la Mamaia cu o cafea de 1 leu din boabe proaspăt prăjite de frumoasa doamnă Mureşan, completată cu ţigările Carpaţi şi alcool ieftin adăugat la cafea (Irish coffee á la Cluj). Dacă erai client fidel, mai primeai şi câte o portocală câteodată”, a mai precizat Vajda.
La Conti, fostul restaurant și hotel New York, totul era deja cu ștaif
”Aici mirosul de Carpaţi făcea loc celui de Kent, nu în ultimul rând datorită domnului Pajzs (bunicul – sau tata? – boxerului vicecampion mondial în 1983) cu bijuteriile lui din aur masiv, blugi şi jeacă din piele adevărată: la taifas cu nenea Viski Karcsi, muzicianul ţigan ajuns prima vioară la filarmonie. Se intra pe uşa principală după care se ieşea pe lateral – nu mulţi îşi permiteau o cafea aici– tocmai bine pentru a trece strada la Arizona de pe Universităţii”, a mai precizat expertul grupului cu amintiri din Cluj.
La Conti era shopul Clujului, adică locul unde străinii și oamenii partidului puteau cumpăra cu dolari bunătăți din Occidentul decadent.
Lângă Conti era faimoasa Cafenea Tineretului, care după Revoluție a devenit Arizona
Cafeneaua Arizona, unde acum este o shaormerie, era ”citadela intelectualilor, muzicienilor şi studenţilor de la arte plastice. ”Numele de Arizona i l-a dat elevul Virgil Stanciu. La vârsta de 17 ani, n-avea voie să intre nicicum în cafenea pentru că se servea alcool, aşa că şi-a vărsat patima într-o proză scurtă despre un tânăr care nu putea să intre într-o cafenea. Titlul? ”Arizona interzisă”. Numele s-a lipit de minune fiind păstrat până la desfiinţare. Au trecut pe aici iluştri intelectuali precum Augustin Buzura sau Ana Blandiana. Înte timp naşul a ajuns şi el scriitor şi profesor la Filologie. De aici a pornit Echinox, aici s-au ţinut după revoluţie lansări de cărţi. De aici (şi restaurantul alipit Pescarul) au ieşit Călin Nemeş şi prietenii lui în acea zi mohorâtă de 21 Decembrie 1989. Unii zic că şi-ar fi făcut curaj cu cafeaua întărită. Nu vom mai afla adevărul niciodată”.
Croco era un alt loc de legendă, transformat azi într-o cafenea fără personalitate.
Deși multe s-au schimbat de-a lungul timpului, amintirile despre Floașterul Clujului rămân vii, evocând o perioadă de efervescență culturală unică în inima Transilvaniei.
About The Author
