Zece nume, mai mult sau mai puţin cunoscute din mediul de business, zece oameni care au scris istorie în România. Ar fi fost greu să ajung la o mie de nume, aşadar zece este un bun început.

Alexandru Oprea, Bibiana Stanciulov, Dorel Goia, Dumitru Blaga, Irina Filip, Mircea Oltean, Mircea Turdean, Radu Timiş, Ştefan Vuza, Victor Blidar.

Aţi auzit sau nu de cei zece de mai de sus, însă, cunoscută fiind obsesia mea pentru fabrici, uzine şi combinate, cât vezi cu ochii, v-aţi dat seama că este vorba despre zece antreprenori care au făcut pariu cu producţia industrială, sunt proprietarii unor unităţi de prelucrare industrială, au ridicat de la zero fabrici, uzine şi combinate.

Au făcut pariu cu prelucrarea industriala într-o lume globalizată şi într-o Românie în care este mult mai simplu şi lipsit de riscuri să investeşti în alte sectoare.

Au făcut pariu cu prelucrarea industrială în condiţiile în care, deseori, nu există nici o şansă în faţa importurilor, finanţarea operaţiunilor înseamnă deseori umilinţă în faţa creditorilor, deficitul forţei de muncă specializate şi calificate este infernal, ameninţarea creşterii preţurilor la energie pluteşte în aer, competiţia cu criminalitatea fiscală pare fără speranţa, obţinerea de autorizări şi certificate este o aventura fără termene, aprovizionarea cu materii prime, materiale şi echipamente industriale durează luni, daca nu chiar ani de zile, intrarea pe lanţurile de distribuţie este sport sângeros. Şi tot aşa. Atunci, când vedeţi toate aceste obstacole, vă întrebaţi de ce mai exista oameni care investesc în producţie industrială, când este mult mai uşor să investească în alte domenii?

Va trebui să îi întrebaţi pe proprietarii de fabrici, uzine şi combinate de ce cred în viitorul producţiei industriale, de ce cred că tânără generaţie trebuie să fie atrasă către fabrici, uzine şi combinate, de ce cred că România trebuie să devina un jucător industrial globalizat.

Mai vreţi 10 nume care au avut încredere că se poate face producţie industrială în România? Vă mai dau, iată, Ana Cornea, Doru Simiz, Emil Goţa, Ioan Tecar, Horaţiu Ţepeş, Norbert Varga, Octavian Creţu, Ovidiu Brodoceanu, Patricia Fiterman, Vladimir Iacob.

La cele 20 de nume de mai sus se adaugă sute de nume de oameni care conduc fabrici, uzine şi combinate aflate în proprietatea unor grupuri româneşti sau internaţionale. Se adună o mie de motive pentru care să ai încredere în România.

După ce ai lucrat o viaţă întreagă într-o fabrică, uzină sau combinat, ai un milion de motive să ai încredere în România.

Opinia lui Dragoș Damian a fost postată în Ziarul Financiar