Înainte de clădirea Teatrului Național din Cluj în Piața Avram Iancu a funcționat teatrul de pe strada Farkas, construit la începutul secolului al XIX-lea. Acesta a fost demolat pentru că a fost declarat pericol de incendiu la începutul secolului al XX-lea.

Timp de câteva sezoane nu a putut fi deschis decât cu permisiunea ministrului de Interne. În 1903, Consiliul de Miniștri a hotărât să se construiască un nou teatru. Pentru aceasta, orașul a trebuit să ofere teren gratuit, iar construcția a fost acoperită parțial de activele imobiliare ale Fondului Național al Teatrului Cluj-Napoca și parțial de un împrumut bancar contractat cu sprijinul statului de la directorul teatrului.

Au apărut trei locații posibile pentru construcție: Piața Széchenyi / Piața Mihai Viteazu , Piața Hunyadi / Piața Ștefan cel Mare (unde e acum parcul Operei) și locul teatrului existent pe strada Farkas.

În cele din urmă, premierul Kálmán Tisza a decis în favoarea Pieței Hunyadi, care se afla încă într-o stare neglijată la acea vreme.

Prim-ministrul Kálmán Széll a cerut companiei Fellner and Helmer să prezinte un plan și o cotație de preț pentru construcția teatrului. Succesorul său, István Tisza, a dat comisionul companiei austriece, ignorând opoziția profesională și a opiniei publice mai largi din cauza lipsei unei licitații și a omisiunii arhitecților maghiari, pentru că a apreciat că este nevoie de arhitecți foarte experimentați din cauza bugetului redus.

A fost emisă o licitație pentru lucrările de construcție, la care au fost permise să participe doar antreprenorii autohtoni. Alte critici au fost ridicate de faptul că comitetul de construcții al ministerului a solicitat proiectanților austrieci să ofere opinii cu privire la cereri și a acceptat recomandările acestora la selectarea antreprenorilor.

Planul, adoptat la 16 mai 1904 , a alocat 850.000 de coroane pentru costuri; costul final, inclusiv echipament, mobilier și un depozit separat de set, s-a ridicat la 1.010.000 de coroane.

Construcția a fost începută de firma Réhling și Spáda, în 9 septembrie 1904. Fundația a trebuit săpată destul de adânc, deoarece pământul pieței, care fusese folosit ca piață de secole, era gunoi de grajd amestecat cu zgură și pietriș la o adâncime de trei metri.

Fundația a fost realizată din ciment fără var, iar peretele de fundație a fost construit din piatră.

Deși clădirea a fost programată inițial să fie finalizată în 1905, construcția a progresat mai lent decât se aștepta. Acoperișul a fost pus la punct în iulie 1905. La scurt timp după aceea, a provocat indignare publică când directorul de construcție a refuzat să amplaseze statuia baronului Wesselényi planificată pentru fațadă, invocând că un membru al comitetului de construcție a ordonat-o.

Între anii 1906-1920 ȋn cele 2 nişe care străjuiesc intrarea ȋn Teatrul Naţional din Cluj au existat statuile a doi oameni de cultură (Miklós Wesselényi şi Miklós Jósika). Intre anii 1920-1990 nişele nu au fost ocupate. În 1990, în cele 2 nişe au fost aşezate sculpturi ale muzelor Thalia şi Euterpe.

Inaugurarea ceremonială a clădirii a avut loc la 8 septembrie 1906. Reprezentând comitetul de construcție a teatrului, contele Ákos Béldi a primit cheile de la Ferdinand Fellner, apoi le-a predat reprezentantului guvernului Ignác Darányi, care le-a înaintat președintelui Comitetului Teatrului, Miklós Bánffy. Finalizarea construcției a fost marcată simbolic de zidul în interiorul pietrei de capăt, în care a fost plasată o descriere a construcției. Holul a fost decorat cu busturi ale lui János Kótsi Patkó și Gyula Ecsedi Kovács, ambele create de József Róna , donate de directorul teatrului, Jenő Janovics.