Fabrica de Tutun din Cluj-Napoca a jucat un rol esențial în dezvoltarea industrială a orașului încă din secolul al XIX-lea. Înființată în 1851 prin ordin imperial, fabrica și-a început activitatea în clădirea fostului seminar catolic de pe actuala stradă a Universității. Ulterior, în 1860, s-a mutat într-o nouă locație pe Bulevardul 21 Decembrie 1989, pe terenul cunoscut anterior ca grădina „Josika”, aparținând unei familii de baroni clujeni.

La începutul secolului XX, Fabrica de Tutun din Cluj era a doua ca mărime și producție din țară, având peste 1.300 de angajați. În 1929, fabrica asigura 13% din producția de tutun a României. De-a lungul timpului, a fost locul unor evenimente semnificative, precum prima grevă din oraș, în august 1882, când angajatele au protestat, fiind dispersate de 14 polițiști.

În 1961, după mai bine de un secol de activitate, fabrica și-a închis porțile. Clădirea a fost transformată în Fabrica de Tricotaje „Someșul”, care a funcționat până în anii 2000. După închiderea acesteia, terenul a fost vândut unui fond de investiții britanic, care intenționa să construiască un centru comercial. Proiectul nu s-a materializat, iar în prezent, pe locul fostei fabrici se află complexul de birouri „The Office”. Așa dintr-o fabrică emblematică a orașului nu a mai rămas nimic.

Deschiderea Fabricii de Tutun din Cluj

În anul 1851, guvernul de la Viena a instituit monopolul de stat asupra producției și comercializării tutunului, măsură care a dus la înființarea mai multor fabrici în Imperiul Austro-Ungar, inclusiv la Cluj, unde deja existau mici ateliere specializate în fabricarea trabucurilor.

Astfel, fabrica din Cluj a fost fondată prin ordin imperial, având inițial sediul în clădirea seminarului catolic de pe actuala stradă a Universității. A fost inaugurată în luna iulie a aceluiași an, iar primul său director a fost Ferenc Niedl, un tânăr venit din Galicia. La început, unitatea funcționa cu doar 24 de muncitoare.

În scurt timp, producția s-a extins, iar numărul angajaților a crescut rapid, ajungând la 250. Această dezvoltare a impus mutarea fabricii într-un spațiu mai mare, astfel că, în 1855, a fost achiziționată o parcelă la periferia orașului. Până la 31 august 1860, aici au fost construite primele trei clădiri moderne industriale din Cluj, devenind sediul noii Fabrici Regale Maghiare de Trabucuri [M. Királyi. Szivar Gyár].

După relocarea din 1861, fabrica a continuat să se extindă, ajungând la 400 de angajați și diversificându-și producția prin introducerea tutunului pentru pipă, care a devenit produsul principal al unității. La sfârșitul anilor 1860, numărul muncitorilor depășea 600, iar în 1874 ajunsese la 1.118, producția anuală fiind de 48.000 de trabucuri.

În 1883, fabrica a început și producția de țigarete, devenind astfel una dintre puținele unități din regiune care acopereau toate cele trei segmente ale industriei tutunului. În acel moment, peste 3.000 de persoane lucrau aici, ceea ce reprezenta aproape 5% din populația orașului, iar fabrica devenise cel mai mare angajator al statului în Cluj.

Pentru a susține această dezvoltare, în 1885, peste Canalul Morii a fost construit un nou depozit, considerat la acea vreme cel mai modern și spațios din Cluj. Acesta avea o capacitate impresionantă, putând stoca până la 1.200 de tone de tutun.