Una dintre cele mai pitorești și ”franțuzești” cofetării din Cluj-Napoca a fost cofetăria Fabian, devenită apoi Silvia și coferătia Verde.
Povestea acestei locații a început în 1900. Atunci se numea cofetăria Fabian, după patronul Fabian Istvan.
Comuniștii au venit și au luat cu ”japca” această bijuterie a Clujului interbelic, pe care au denumit-o Cofetăria Silvia.
”Cu toate că în timpul comunismului avea denumirea de cofetăria Silvia în amintirile celor de vârsta mea tot cofetăria Verde rămâne”, a scris clujeanul pe grupul de Facebook.
Ulterior, numele s-a schimbat în cofetărie Verde, care a funcționat până în 2010, iar apoi în loc a apărut cantina socială a Primăriei Cluj-Napoca.
Clujenii mai știu încă despre aceste locații magice. ”După părerea mea cofetăria Silvia era cea mai elegantă dintre ele. In anii 67-68 frecventam această cofetărie și mă așezăm la prima masă de la intrare, fiindcă acolo în prima încăpere se afla 3 mese la care era voie sa fumezi.
Din ce cauză era voie, fiindcă la masa de lângă sobă de atracția dimineața se așezau Constantin Daicoviciu, împreuna cu fiul său Hadrian, si încă o persoană si discutau problemele lor, dar specific ca aceștia fumau. Cred ca de aceea se dădea voie la fumat numai în acea încăpere.
Numele ulterior al cofetărie fiind o Silvia era dat în onoarea șefei de unitate, care asa se numea si ea. Șefa se ocupa cu servirea acestor ”personalități a vremii”, deși mai era o persoană care servea clienții”, a rememorat un clujean.
Cine a fost Constantin Daicoviciu
Constantin Daicoviciu a fost cadru didactic la catedra de antichități clasice și epigrafie la Universitatea din Cluj (1923-1968), din 1932 – conferențiar, iar din 1938 ca profesor, decan în 1940-1941 și iarăși imediat după 23 august 1944, subsecretar de stat la Ministerul Asigurărilor Sociale și Muncă (din ianuarie 1947) și rector între anii 1957-1968, director al Muzeului de Istorie al Transilvaniei (1945-1973), membru al Academiei Române din 1955. Constantin Daicoviciu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunea 1948 – 1952.
Din punct de vedere politic, Daicoviciu a fost apropiat de conducătorul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej și a susținut poziții istoriografice naționaliste.
Astfel, acesta l-a atacat pe Vasile Pârvan în 1954 pentru „aservirea totală a țării către Occident” prin exaltarea romanității românilor, fiind un adversar al ideii romanizării regiunilor din fosta Dacie romană.
În 1961, Daicoviciu a fost ales membru al Consiliului de Stat, sub președinția lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.
A fost bursier al Școlii române din Roma între anii 1925-1927.
Din anul 1973 satul natal Căvăran din județul Caraș-Severin poartă numele istoricului Constantin Daicoviciu.
