La construirea castelelor din județul Cluj, s-au utilizat diverse tipuri de piatră, în funcție de disponibilitatea locală și de stilul arhitectural dorit. Piatra a venit de la Dăbâca și Luna de Jos.

Iată câteva exemple notabile:

Castelul Banffy din Bonțida

Construcția sa a început în 1437 și a fost finalizată în secolul al XVII-lea. Piatra folosită provine din carierele locale, iar stilul arhitectural reflectă influențe renascentiste și baroce.

La construcția Castelului Bánffy din Bonțida, piatra folosită provine din carierele locale, în special din zona Dăbâca. Astfel, castelul a fost construit din pietrele provenite de la castelul Dăbâca.

Această utilizare a pietrei locale nu doar că a asigurat accesibilitatea materialelor de construcție, dar a și conferit castelului o armonie estetică cu peisajul înconjurător.

Castelul Teleki din Luna de Jos

Construcția a început în a doua parte a secolului XVII și a fost finalizată în 1700. Piatra folosită provine din carierele locale, iar stilul arhitectural reflectă influențe baroce.

La construcția inițială a Castelului Teleki din Luna de Jos, în perioada 1650-1700, s-a utilizat piatră locală, provenind din carierele din apropiere. După distrugerea castelului de către armata imperială în urma susținerii acordate lui Francisc Rákóczi al II-lea, piatra rezultată din demolare a fost reutilizată în secolul următor. Aceasta a fost folosită la construirea unui zid lung de aproximativ 700 de metri și a unui pavilion neoclasic, care adăpostește astăzi un centru de asistență socială și protecție pentru copii.

Astfel, piatra utilizată la construcția Castelului Teleki provine din carierele locale din zona Luna de Jos și a fost reutilizată în diverse etape istorice ale regiunii.

Cetatea Dăbâca

Situată în satul Dăbâca, această cetate medievală a fost construită din piatră locală, având rolul de a proteja Transilvania de invaziile tătarilor și otomanilor.

La construcția inițială a Cetății Dăbâca, în secolul IX, fortificația era predominant din pământ, cu valuri și șanțuri de apărare. Ulterior, în secolul al XII-lea, aceste structuri de pământ au fost înlocuite cu ziduri din piatră, adaptându-se la necesitățile defensive ale vremii.

Piatra utilizată provine din carierele locale, având în vedere proximitatea față de sursele de material. Această utilizare a pietrei locale a contribuit la integrarea fortificației în peisajul natural și la eficiența costurilor de construcție.

De-a lungul istoriei, cetatea a suferit multiple modificări și distrugeri, iar materialele de construcție au fost reutilizate în diverse scopuri. De exemplu, pietre din Cetatea Dăbâca au fost folosite la construirea Castelului Teleki din Luna de Jos și a Castelului Bánffy de la Bonțida.

Astăzi, ruinele Cetății Dăbâca oferă o privire asupra tehnicilor de construcție medievale și asupra resurselor naturale utilizate în fortificațiile din Transilvania.