Cartierul Grigorescu, în anii ’60 era unul al tinerilor. Încă de atunci, zona era plină de vegetație, spații verzi și locuri de recreație.

Grigorescu era încă dinainte de blocuri o zonă a vilelor de lux, vizibile chiar și astăzi.

”În Grigorescu construcțiile debutează cu exproprierea masivă a cartierului de vile din vestul Taieturii Turcului, în a doua jumătate a deceniului 6. Acest moment a fost unul extrem de tragic, disperarea proprietarilor fiind incomensurabilă. Unii dintre acestia au ales calea sinuciderii văzându-și spulberată agoniseala de generații sub lama nemiloasa a unui regim politic absurd. În locul unei proprietăți de sute de metri pătrați dezvoltate de coasta dealului, pe care aveau case uriașe , adevărate palate, primeau în urma demolării dreptul la un apartament. Acestea erau calculate pe principiul conform căruia fiecărui membru al familiei îi revenea câte o camera. Numai după anii 70 s-a adoptat un normativ care număra toți membri familiei în camere adăugând una în plus ca și cameră de zi.

Primele blocuri din oraș se construiesc ca și „plombe”, pe strada Horea, înlocuind clădirile bombardate în timpil războiului. Ulterior apar câteva nuclee de locuințe colective pe strada Pata, iar în Grigorescu blocurile cele mai vechi sunt pe actuala stradă Petuniei și au fost construite, probabil, pentru a primi familiile cercetătorilor de la Institutul de Chimie, construit în 1953-1957”, susține arhitect clujean, Dan Clinci, într-un articol al celor de la actualdecluj.ro.

Cartierul s-a dezvoltat în anii 60 și 70, ajungând în 1975 până la Complexul Fortuna și malul Someșului dinspre ștrand. Apoi atingându-și limita teritorială se oprește, strategia urbanistica se concentrează mult pe Mănăștur în anii următori. Abia în anii 80 revine in discuție o nouă etapă de dezvoltare urbanistică a cartierului.

”Urmează o perioadă nefericită deoarece singura cale de dezvoltare era îndesirea blocurilor. Astfel s-a creat o împânzire forțată, plantându-se blocuri peste blocuri printre cele inițiale. Astfel locurile de joacă au fost sacrificate, însorirea a rămas parțială, pomii au fost sacrificați, lăsând locul mașinilor. Tot în acei triști ani 80 au apărut blocurile nesfârșite care flanchează pe toată lungimea lor arterele principale. Și tot in acei ani calitatea locuințelor scade drastic: suprafața utilă ajunge una intolerabila (apar camere de 2 pe 3 m și bai de 1.50 pe 1.80), sistemul constructiv adoptat este unul alcătuit din panouri prefabricate din beton armat, care nu oferă nici o protectie termică, ferestrele scad drastic ca și suprafață, balcoanele dispar.
Fiind situat de-a lungul unei lunci destul de înguste și fiind flancat pe una dintre laturi de dealul înverzit și pe cealaltă de râul bogat in vegetație, cartierul Grigorescu rămâne unul râvnit. Am copilărit acolo și pot spune că accesul imediat la Someș, Parcul Babeș, parcul Rozelor, Ștrandul, Deal, ba mai mult, urcând strada Uliului ajungi imediat in Pădurea HOIA, toate aceste caracteristici fac din cartierul Grigorescu un loc de dorit.

Urmează ca dezvoltarea Someșului să ridice potențialul acestuia la un nivel în care valențele peisagere și de agrement să fie considerate prioritare altor direcții, cum ar fi dezvoltarea traficului”, conchide Dan Clinci.