Lacul mare de la Cojocna, de la Băile Sărate, are aproape 50 de metri adâncime, fiind inundat intenționat de localnici.

Masivul de sare de la Cojocna este alungit pe direcția nord-vest/sud-est, cu axa mare de 1,5 km, axa mică de 0,8-1 km și grosimea de 0,5-1 km.

Sarea se găsește foarte aproape de suprafață (stratele acoperitoare au grosimi maxime de 6-10 m). Aici se află lacuri saline formate deasupra ocnelor părăsite ale unor mine de sare, atestate documentar din secolul al XII-lea și folosite din perioada romană până în Evul Mediu.

În anul 1780 la Cojocna existau următoarele ocne de sare:

– “Die grosse Grube” (“Ocna Mare”): 89 m adâncime, 184 m perimetru bazal.
– “Die kleine Grube” (“Ocna Mică”): 44 m adâncime, 124 m perimetru bazal (amenințată de surpare).

O veche mină de sare, părăsită de multă vreme, a fost umplută în secolul al XVIII-lea cu apa unui pârâu, intenționat deviat. Umplerea ocnei cu apă a durat 2 ani și 4 luni.

Activitatea Salinei Cojocna a fost sistată temporar la 1 noiembrie 1852, fiind pentru scurt timp redeschisă în 1873.

Minele vechi s-au prăbușit pentru că nu au mai fost folosite, transformându-se în lacuri sărate, apa acestora dobândind proprietăți terapeutice. De fapt exploatarea era de suprafață, astfel că se săpau gropi enorme pentru a fi scoasă sarea.

Pe teritoriul satului Cojocna există mai multe lacuri cu ape sărate, apărute după prăbușirea unor mine vechi. Cele mai importante sunt: Lacul Toroc-Durgău (cu o suprafață de 2.635 mp și o adâncime maximă de 49 m), Lacul Mare – Băilor (suprafață 2.100 mp, adâncime 13,5 m), Lacul fără Fund (suprafață 608 mp, adâncime 0,80 m) și Lacul Plop (suprafață 161 mp, adâncime 0,50 m). Cu aceste ape se tratează afecțiuni reumatismale, ginecologice, endocrine etc.