Tot mai mulți copii ajung în cabinetele psihologilor sau ale medicilor specialiști cu întârzieri în dezvoltarea vorbirii, dificultăți de interacțiune socială și comportamente repetitive. Deși simptomele seamănă cu cele ale tulburării de spectru autist, în multe cazuri este vorba despre o formă dobândită, denumită de specialiști „autism virtual” – o tulburare provocată de expunerea excesivă și timpurie la ecrane: telefoane, tablete, televizoare sau laptopuri.
Ce este „autismul virtual”?
Termenul „autism virtual” nu este recunoscut oficial ca diagnostic medical în manualele de psihiatrie (DSM-5 sau ICD-11), însă este utilizat tot mai frecvent de psihologi și neurologi pediatrici pentru a descrie tulburările de dezvoltare apărute la copiii mici care petrec un timp excesiv în fața ecranelor.
Potrivit specialiștilor, simptomele seamănă cu cele ale autismului clasic:
- lipsa contactului vizual,
- întârzierea sau absența vorbirii,
- lipsa jocului simbolic (copilul nu imită activități din viața reală),
- comportamente repetitive (mers pe vârfuri, legănat, învârtit în cerc),
- hiperactivitate sau agitație excesivă.
Însă diferența fundamentală este că aceste simptome nu sunt de natură neurobiologică, ci sunt induse de lipsa stimulilor sociali și a interacțiunii umane, înlocuiți în primii ani de viață de ecrane.
Cât de mult e „prea mult”?
Medicii atrag atenția că primii 3 ani de viață sunt esențiali pentru dezvoltarea creierului. În această perioadă, copiii învață să vorbească, să se exprime, să lege relații, imitând gesturile, fețele și reacțiile părinților. Dacă acest contact uman este înlocuit cu animații rapide și sunete artificiale, creierul copilului se dezvoltă dezechilibrat, axându-se pe răspunsuri automate și reflexe condiționate, nu pe învățare socială.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă:
- zero timp de ecran pentru copiii sub 2 ani,
- maximum o oră pe zi pentru copiii între 2 și 5 ani,
- utilizarea ecranelor doar cu supravegherea unui adult.
În realitate, în multe familii, tableta sau telefonul mobil sunt folosite pentru „a liniști” copilul, chiar și în perioada de sugar. Studiile recente arată că în România, un copil petrece în medie peste 4 ore pe zi în fața ecranelor, începând de la vârsta de 1 an.
Semnele de alarmă
Părinții ar trebui să se adreseze unui specialist (psiholog, logoped sau neuropsihiatru pediatric) dacă observă:
- copilul nu răspunde la nume,
- nu imită sunete sau gesturi,
- nu stabilește contact vizual,
- nu arată cu degetul spre lucruri dorite,
- nu rostește cuvinte la 18-24 de luni,
- evită contactul fizic sau social.
În multe dintre aceste cazuri, reducerea drastică a timpului petrecut în fața ecranelor și implicarea copilului în activități sociale și jocuri interactive duc la o recuperare vizibilă în câteva luni, lucru care nu se întâmplă în autismul clasic, de cauză neurologică.
Ce spun specialiștii?
„Avem tot mai mulți copii care par autiști, dar care nu au o problemă medicală. Dacă li se oprește accesul la ecrane și primesc stimulare potrivită, progresează vizibil în câteva luni. Este un fenomen real și grav”, spune dr. Ionel Bălănescu, medic pediatru.
„Părinții trebuie să înțeleagă că o tabletă nu este un cadou, ci un risc dacă nu este folosită corect. Nu există substitut pentru contactul direct, pentru joc, pentru atenția părintelui. Copiii învață din zâmbetul nostru, nu din desene animate”, atrage atenția psihologul Diana Stănculeanu.
